RSS
Prima Pagina
Contact
Harta
 
 
Prima / Publicaţii / Moldova şi UE / Cadrul institutional al aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana
Cadrul institutional al aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana
27.03.2003, 00:00 V. Gheorghiu, IPP
Text:
Tipar

Crearea Comisiei nationale pentru integrare europeana (CNIE) a trezit mai multe reactii decit se putea astepta in societatea noastra, obisniuta deja cu crearea comisiilor, grupurilor de lucru, elaborarea conceptiilor, strategiilor, programelor etc. Atitudinile au fost in majoritatea lor sceptice, si pe buna dreptate, daca luam in considerare urmatoarele.

1. In cei zece ani, care s-au scurs de la stabilirea relatiilor Moldovei cu Uniunea Europeana (UE), n-a fost nici o incercare de a institutionaliza relatiile Moldovei cu UE, in afara de crearea structurilor stabilite conform Acordului de parteneriat si cooperare (APC) intre Republica Moldova si UE: Consiliul de cooperare Republica Moldova-UE, Comitetul de cooperare Republica Moldova-UE si Comitetul parlamentar de cooperare Republica Moldova-UE.

2. In aceasta perioada, relatiile Moldovei cu UE au evoluat foarte lent. APC, care a fost similar cu acordurile incheiate intre UE si celelalte state ale CSI, a fost semnat la sfirsitul anului 1994, iar pentru ca acest acord sa intre in vigoare, au fost necesari aproape patru ani (1 iulie 1998). Dupa intrarea in vigoare a APC au mai trecut 5 ani, dar in implementarea acestui acord evolutii serioase n-au fost inregistrate.

3. Nici in programul Partidului Comunistilor din Republica Moldova, si nici in programul lor electoral comunistii n-au vorbit despre integrarea europeana ca prioritate, iar in programul de activitate al guvernului Tarlev "Renasterea economiei - renasterea tarii" printre obiectivele principale ale politicii externe este doar o formulare confuza, si anume: "elaborarea si realizarea strategiei nationale de integrare a Republicii Moldova in Comunitatea Europeana si in alte comunitati internationale".

4. In septembrie 2002 presedintele Voronin a lansat initiativa de creare a unei structuri menita sa coordoneze activitatile in domeniul integrarii europene. Presa scria in aceasta perioada despre intentia "de a crea o Comisie nationala de integrare europeana si un grup de lucru interministerial pentru elaborarea Conceptului national al Strategiei aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana". Bineinteles ca sintagma "Conceptul?Strategiei" trezeste suspiciuni cu privire la profunzimea cunoasterii de catre autorii initiativei a subiectului abordat.

5. In sfirsit, toate aceste evolutii au avut loc pe fundalul declaratiilor speakerului parlamentului si a altor factori de decizie despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarusi sau la Comunitatea Economica Euro-Asiatica.

De aceea nu este de mirare ca atunci cind, in sfirsit, a aparut Decretul Presedintelui Republicii Moldova privind constituirea Comisiei nationale pentru integrare europeana (13 noiembrie 2002) opinia publica a primit cu scepticism aceasta actiune. Aceasta atitudine era indreptatita cu atit mai mult, cu cit Comisia de referinta, in componenta careia erau practic toti ministrii, viceprim-ministrii, vice-presedintele parlamentului, alti functionari de rang inalt, avea drept obiective de activitate elaborarea Strategiei de integrare europeana si a planului de actiuni pentru realizarea ei. De la bun inceput a aparut o confuzie, caci Comisia, care nu are in subordonarea ei nici macar un secretariat tehnic, trebuia, conform relatarilor din presa, sa elaboreze intr-un termen extrem de scurt fie Strategia de integrare europeana a tarii, sau Conceptia strategiei de integrare a Republicii Moldova, sau, conform celor declarate de Presedintele tarii in fata corpului diplomatic (31 ianuarie 2003), sa elaboreze Conceptia Republicii Moldova privind aderarerea la Uniunea Europeana. In continuare, Comisia avea drept sarcina sa coordoneze indeplinirea planului de actiuni mentionat, iar realizarea concreta a politicii de integrare europeana este sarcina unui organ al administratiei publice, care urmeaza sa fie instituit.

Cele de mai sus denota, ca in societate nu se constientizeaza urmatoarele:
- sarcinile care stau in fata noastra, sau ce trebuie de facut la etapa actuala pentru apropierea de Uniunea Europeana;
- cum vedem noi apropierea noastra de UE - este oare acest proces de asociere, integrare, aderare sau altceva;
- care sunt structurile care trebuie sa coordoneze si sa implementeze actiunile menite sa ne asigure apropierea de UE in vederea viitoarei aderari la UE;
- care este documentul de program ce trebuie elaborat la aceasta faza - conceptie, strategie, plan national etc.

In continuare ne vom opri asupra fiecaruia din momentele mentionate mai sus.

Sarcinile in vederea viitoarei integrari.
Pina in prezent, calea noastra spre UE era perceputa atit in administratia de stat, cit si in general in societate, ca un proces unilateral, in care de fapt obligatiile erau numai de partea UE.

Astfel, toate documentele de program - Conceptia politicii externe, programele de guvernare etc., care au fost adoptate de la declararea independentei pina acum, contineau fie apeluri adresate UE de a accepta Moldova ca viitor stat-membru, fie declaratii care nu aveau nici un suport intern, nici unul extern, mai ales din partea UE. Notiunea de integrare europeana a aparut relativ recent in vocabularul politicienilor din Republica Moldova, multi dintre care nu prea fac diferenta intre integrarea europeana ca un proces de aderare a Moldovei la structurile europene in general, sau numai la Uniunea Europeana. Situatia, in acest sens, desi se caracterizeaza printr-un grad avansat de confuzie, totusi evolueaza [1]. Daca guvernarile anilor 1994-98 nu prea cunosteau sau neglijau aceste probleme, acum partial confuzia se datoreaza faptului ca nu se mai poate neglija necesitatea integrarii in UE. Evolutiile de pe scena internationala coplesesc viata politica din Republica Moldova si impun clasa politica din tara sa reactioneze mai prompt.

Un moment aparte in adoptarea orientarii tarii spre UE este balansarea permanenta, cel putin la nivel de declaratii, intre UE si CSI. Acest fapt denota nu atit convingerea guvernarii, ca este posibila integrarea concomitenta si colaborarea in cadrul celor doua structuri, ci mai ales faptul, ca in realitate CSI, asa cum functioneaza acum, nu deschide nici o perspectiva pentru viitor. Daca colaborarea in CSI ar promite macar ceva similar cu UE in sensul cresterii bunastarii populatiei, guvernele ce s-au perindat pina acum demult ar fi optat definitiv pentru CSI, macar in virtutea faptului ca integrarea in UE este un proces de mult mai lunga durata. Revenind la pozitia actualei guvernari, trebuie sa mentionam un moment pozitiv in abordarea problemei integrarii in UE. Astfel, toate guvernarile precedente vedeau procesul de integrare a Moldovei in UE doar pe plan extern, aceasta era sarcina exclusiva a MAE. Chiar si Guvernul ADR, care este considerat pina acum cel mai pro-european guvern, in programul sau ?Suprematia legii, revitalizare economica, integrare europeana" avea stipulat, ca ?....integrarea tarii in Uniunea Europeana este obiectivul strategic principal al politicii externe a Republicii Moldova". Pe cind guvernarea actuala, vorbind despre procesul integrarii Republicii Moldova in UE, pune accentul principal pe activitatea pe plan intern - adaptarea legislatiei nationale la cea comunitara, crearea cadrului institutional necesar, promovarea comertului cu tarile UE si a Europei de Sud-est in baza reglementarilor UE si ale OMC, ridicarea nivelului dezvoltarii economice. De fapt, aceasta inseamna promovarea reformelor, pe care tot actuala guvernare le stopeaza in unele domenii, si asupra intensificarii carora staruie atita UE, Banca Mondiala si alte structuri internationale.

Cit priveste societatea, si aici trebuie sa spunem, ca sarcinile noastre in procesul viitoarei aderari a Moldovei la UE nu sunt intelese corect. Exodul masiv al populatiei pe piata muncii la negru anume in UE, si nu in CSI, arata clar care este optiunea, fie si intuitiva a populatiei noastre. Problema consta in aceea ca noi vrem sa fim primiti in UE, fara insa a propune ceva din partea noastra, in afara de problemele care le cream pentru europeni.

Este caracteristica si pozitia producatorilor nostri, de exemplu in domeniul vinificatiei si agriculturii. Ei sunt deseori nemultumiti ca nu sunt acceptati pe piata UE. Dar, sa ne punem intrebarea: ce s-ar intimpla, daca astazi Moldova ar deveni membru al UE, si marfurile noastre ar nimeri pe piata comunitara, si, respectiv, marfurile comunitare ar nimeri pe piata noastra ? In aceasta ordine de idei trebuie sa recunoastem, ca criteriul economic de aderare, impus de UE, care prevede printre altele, ca economia tarii candidate trebuie sa poata face fata presiunilor concurentiale ale pietei UE, este doar in folosul noastru.

Cele de mai sus constituie de fapt si raspunsul la a doua intrebare - cum vedem noi apropierea noastra de UE. Trebuie insa sa ne intrebam ce reprezinta includerea noastra in UE - integrare, aderare sau altceva. Integrarea presupune ca tara care doreste sa vina intr-un club deja format, poate influenta - in virtutea importantei sale politice, puterii economice, amplasarii strategice - regulile de functionare a clubului intr-o directie favorabila pentru sine. In cazul aderarii, noul membru nu are pretentii reformatoare si accepta regulile de functionare in vigoare pina la momentul aderarii sale. Mai mult ca atat, membrii clubului pot impune anumite conditii pe care candidatul trebuie sa le indeplineasca chiar inainte de a fi primit. In cazul actualei extinderi a UE, este vorba anume despre aderarea tarilor, care pentru a fi acceptate trebuie sa indeplineasca conditiile aprobate la Consiliul European de Copenhaga din 1993 [2].

Astfel, devine clar ca Moldova trebuie sa se pregateasca anume de aderarea sa la UE, si respectiv toate actiunile, strategiile etc. trebuie sa preconizeze aderarea. In aceasta ordine de idei trebuie mentionat faptul, ca modificarea sau adaptarea noii constitutii, propusa de Presedintele Voronin, conform declaratiilor domniei sale, in vederea solutionarii conflictului transnistrean, este un moment important si pentru viitoarea integrare a Republicii Moldova in UE. Dupa cum se cunoaste, UE este preocupata de viitoarea sa structura si functionare, si este la etapa elaborarii unei constitutii europene. Astfel, specialistii nostri in domeniul dreptului constitutional ar trebui sa analizeze cu multa atentie evolutiile actuale si viitoare din cadrul UE si sa propuna astfel de modificari ale constitutiei noastre, ca pe viitor procesul de adaptare a legislatiei noastre la cea comuntara sa fie cit mai usor de efectuat.

Structurile de coordonare si implementare a procesului de aderare la UE. Procesul de aderare a oricarei tari la UE necesita crearea unor institutii nationale speciale. Avind in vedere, ca integrarea europeana este si va fi inca mult timp un proces continuu, nu e de mirare ca astfel de institutii exista nu numai in tarile candidate, dar chiar si in statele fondatoare ale UE, care au o mare experienta in domeniu. Dat fiind faptul, ca sarcinile, care stau in fata guvernarilor din statele membre, cele candidate si cele care abia aspira la asociere sunt diferite, este normal sa ne asteptam la aceea, ca cadrul institutional al aderarii Republicii Moldova la UE va fi diferit de cadrul procesului de integrare a Marii Britanii, de exemplu. Republica Moldova are o prima experienta in acest domeniu. Mai concret, este vorba de institutionalizarea relatiilor Republicii Moldova cu Oficiul Pactului de Stabilitate dupa admiterea noastra in aceasta structura. Initial, pentru colaborarea in cadrul Pactului a fost creat postul de Coordonator National al Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate (CNPS), functiile caruia le-a exercitat un prim-viceministru al afacerilor externe. Urmatorul pas a fost numirea Ministrului afacerilor externe in acest post, ceea ce a atribuit o mai mare autoritate unitatii de coordonare in cadrul Pactului, dar tot odata a redus din eficienta, fiindca ministrul afacerilor externe, in virtutea faptului ca are foarte multe alte obligatii, si fara o structura logistica de suport, nu putea sa se ocupe nemijlocit de coordonarea cooperarii Moldovei in cadrul Pactului. In sfirsit, un al treilea pas l-a constituit crearea Biroului National pentru cooperare in cadrul Pactului. Biroul, care include doar citeva persoane, functioneaza in cadrul MAE si este condus de CNPS la nivel de ambasador, dar iarasi, situatia s-a inversat: pe de o parte se intreprind mult mai multe actiuni in cadrul Biroului, dar autoritatea de coordonare iarasi este mai limitata.

Revenind la CNIE, asa cum s-a mai mentionat, in situatia actuala aceasta comisie nu poate functiona din motive pur obiective. Astfel, majoritatea membrilor Comisiei (in special vice-presedintele parlamentului, alti parlamentari, viceprim-ministrii si ministrii) au o serie de obligatiuni zilnice, care nu le permit sa participe eficient la activitatile comisiei, asa cum sunt stipulate ele in prezent (de exemplu, la elaborarea unei strategii). Pentru a activita, Comisia trebuie sa aiba un secretariat, pe cind in prezent functiile de secretari sunt atribuite CNPS si unui viceministru al economiei, care au destule alte obligatiuni in afara CNIE.In sfirsit, se intentioneaza crearea a 31 grupuri interministeriale conform numarului de capitole care se negocieaza la aderare in UE, si CNIE trebuie sa conduca si sa coordoneze activitatea acestor grupuri, care au in sarcina lor probleme tehnice concrete, si nu strategice. Fiindca este atinsa acesta problema, nu prea este clar cum vor fi create aceste grupuri, fiindca, pe de o parte, problemele trebuiesc grupate, fiindca exista relatii strinse intre ele, iar pe de alta parte acum in guvern exista doar 16 ministere si citeva departamente, mult mai putine decit numarul de capitole la negocieri. Astfel, este clar ca cadrul institutional actual pentru promovarea activitatilor de aderare a Republcii Moldova la UE nu este suficient de dezvoltat. In cele ce urmeaza sunt inaintate unele propuneri, elaborate in urma studierii experientei crearii si functionarii structurilor similare din tari cu grad diferit de apropiere de Uniunea Europeana, si anume: Albania, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Macedonia, Republica Federativa Iugoslavia, Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Romania, Malta, Cehia, Polonia, Slovenia, Slovacia si Ungaria.

Aceasta experienta arata, ca pentru a asigura o evolutie eficienta a procesului de aderare, dupa presedintie si parlament, cadrul institutional al procesului de luare a deciziilor in domeniul de referinta trebuie sa includa urmatoarele trei nivele:
1. Nivelul superior (1), la care o structura (consiliu national, comisie nationala, comitet national), subordonata de obicei Prim-ministrului tarii, decide asupra directiilor principale de activitate, adopta documente conceptuale, efectueaza coordonarea pe verticala, dirijarea si evaluarea generala a procesului de integrare. In majoritatea cazurilor, in componenta structurii de nivel superior intra ministrii din ramurile care au tangenta mai mare cu procesele de integrare europeana.
2. Nivelul mediu (2), unde activeaza o structura de coordonare pe orizontala, care se ocupa de divizarea responsabilitatilor intre ministere, elaborarea documentelor conceptuale si de program, monitorizarea si evaluarea periodica a procesului de implementare a programelor de integrare. In aceasta structura (comitet sau consiliu al inaltilor functionari) sunt inclusi functionarii superiori din ministere, care sunt responsabili nemijlocit de promovarea activitatilor de integrare in domeniul respectiv. Structura de nivelul 2 poate fi creata ca un minister al integrarii europene.
3. Nivelul inferior (3), unde activeaza mai multe structuri, menite sa asigure buna functionare a structurilor de nivelul 1 si 2. Printre aceste structuri pot fi:
- birouri sau oficii pentru integrare europeana, care asigura lucrarile de secretariat pentru structurile de nivelul 1 si 2, monitorizeaza procesul de adaptare a legislatiei, acorda asistenta ministerelor si grupurilor interministeriale de lucru;
- ministerul afacerilor externe cu departamentul pentru integrare europeana, care raspunde de procesul de negocieri, gestioneaza relatiile tarii cu UE si cu statele candidate, in vederea asigurarii suportului pentru integrare din partea lor;
- ministerul justitiei, care urmareste compatibilitatea noilor proiecte de legi cu Acquis Communautaire;
- centrele pentru translare, documentare si informare, etc.

Luind in considerare cele expuse, si pornind de la faptul, ca CNIE, creata prin Decretul Presedintelui Republicii Moldova, este in esenta o structura de nivel superior in cadrul institutional al procesului de luare a deciziilor, aceasta comisie trebuie sa aiba urmatoarele atributii:
a) coordonarea, monitorizarea, initierea si evaluarea activitatilor legate de pregatirea Republicii Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeana;
b) analiza problemelor si divergentelor intre institutiile de stat in domeniul pregatirii Republicii Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeana, care n-au putut fi solutionate prin negocierile intre membrii competenti ai Guvernului, si sugerarea unor solutii;
c) angajarea periodica in procesul de comunicare externa si interna a Republicii Moldova inainte de aderarea tarii la Uniunea Europeana;
d) coordonarea si initierea oricarei prezentari a membrilor Guvernului in cadrul discutiilor publice privind problemele pregatirii aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana, legate de activitatile statului in acest domeniu;
e) cooperarea cu Parlamentul si Presedintia Republicii Moldova, si oferirea unor consultatii in problemele esentiale ce tin de aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeana;
f) organizarea seminarelor si promovarea altor activitati cu implicarea membrilor Guvernului, conducatorilor institutiilor guvernamentale, membrilor comisiilor pentru politica externa si pentru integrarea europeana ale Parlamentului Republicii Moldova.

Asa cum este stabilit in prezent, presedintele Comisiei este Prim-ministrul Republicii Moldova, iar membrii comisiei - ministrii si directorii departamentelor guvernului, care au tangenta cu problematica europeana, Coordonatorul National al Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate, viceministrul afacerilor externe, responsabil pentru relatiile cu UE, tarile membre ale UE si cele candidate. De asemenea, avind in vedere ca in general functionarii ministerelor cunosc mai putin tematica integrarii europene decit specialistii din mediul universitar si de cercetari, in comisie pot fi cooptati citiva reprezentanti ai acestor cercuri.

Probabil, nu este judicios ca din Comisie sa faca parte vicepresedintele parlamentului sau alti parlamentari, care conform Constitutiei sunt plasati la un nivel mai inal in procesul de luare a deciziilor. Pe de alta parte, in Comisie ar putea fi inclusi functionari din aparatul prezidential, al Presedintelui parlamentului si din aparatul Primului Ministru. Comisia poate sa stabileasca in caz de necesitate comitete permanente formate din membrii sai, sau grupuri de lucru temporare, care activeaza in vederea solutionarii unor probleme speciale ce apar in activitatea Comisiei. In afara de Comisie, trebuie create structurile de nivelul 2 si 3. La nivelul doi ar putea fi creat un Consiliu al Inaltilor Functionari (CIF), care ar include functionari superiori din fiecare minister, responsabili pentru activitatile de integrare in domeniul respectiv. CIF este o structura de coordonare pe orizontala si trebuie sa fie responsabil pentru solutionarea problemelor concrete de coordonare: separarea responsabilitatilor cu privire la implementarea diverselor sarcini concrete, elaborarea si adoptarea unor planuri concrete coordonate, monitorizarea si evaluarea periodica a implementarii programelor de integrare.

O alta solutie ar fi crearea unui minister al integrarii europene, cum s-a procedat in mai multe tari (in Ukraina, de exemplu, exista ministerul economiei si integrarii europene). La nivelul trei de obicei activeaza Departamentul pentru integrare europeana din MAE, departamentele de resort din Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei, grupurile de lucru, centrele pentru documentare si traducere etc. De asemenea, la acest nivel poate functiona un Oficiu pentru Integrare Europeana, care trebuie sa fie responsabil pentru pregatirea si desfasurarea activitatilor CNIE si CIF, monitorizarea procesului de implementare a programului national de integrare, prezentarea unor informatii obiective si independente despre derularea procesului de integrare in cadrul institutiilor implicate.

Documentele de program

Dupa cum s-a mai mentionat, sarcina prioritara a Comisiei pe parcursul anului 2003 este elaborarea Strategiei, document de o importanta primordiala, de realizarea caruia va depinde procesul de pregatire a Republicii Moldova pentru aderare la UE.

De aceea, este extrem de important ca la elaborarea Strategiei, si a altor documente de program - conceptii, programe etc. - sa fie definit clar scopul urmarit. Astfel, conceptia este un document de ordin general, care traseaza doar in linii mari niste obiective, pe termen mediu si lung. Strategia reprezinta de cele mai multe ori un document in care sunt detaliate caile si modalitatile de realizare a conceptiei. De obicei este un material voluminos, in care pe compartimente este prezentata succint situatia in fiecare domeniu si ce trebuie de facut pentru realizarea obiectivelor intr-o perspectiva apropiata (1 an) si de durata medie (2-3 ani). Atit conceptia, cit si strategia se elaboreaza pornind de la cunoasterea buna a obiectivelor de activitate, cit si de la analiza profunda a situatiei actuale in domeniu. Programul, respectiv, reprezinta un plan detaliat de activitate pentru fiecare domeniu, ramura etc.

In legatura cu cele expuse putem constata, ca desi ca document separat o conceptie adoptata oficial a integrarii Republicii Moldova in UE n-a existat, totusi mai multe elemente ale conceptiei au fost incluse in programele de guvernare, planurile de activitate ale MAE, reflectate in luari de pozitii ale oficialitatilor din tara. De asemenea, drept o varianta a conceptiei poate fi considerat documentul "Strategia Republicii Moldova privind asocierea la Uniunea Europeana", elaborat de MAE. Aceasta Strategie, in care un accent deosebit s-a pus pe actiuni de politica externa, a fost preluata si semnata de liderii a 23 partide politice si inminata Presedintelui Republicii Moldova dlui Petru Lucinschi la 19 iunie 2000. Dar o strategie in adevaratul sens al cuvintului, in care sa fie detaliate toate actiunile necesare, nu a fost elaborata nici odata.

Din aceste motive, documentul care ar trebui elaborat acum trebuie sa fie in esenta o strategie de preaderare, care sa directioneze in continuare elaborarea unor planuri foarte concrete de activitate.

Aceasta strategie trebuie sa se bazeze pe faptul ca integrarea Republicii Moldova in UE este un interes national fundamental, precum si pe cunoasterea si acceptarea principiilor fundamentale ale UE:
- principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor in baza reglementarilor comunitare;
- principiul respectarii dreptruilor si libertatilor fundamentale ale omului;
- principiul statului social;
- principiul pluralismului cultural;
- principiul subsidiaritatii.

Structura si elementele de baza ale oricarei strategii de preaderare sunt definite in general de reglementarile UE care se refera la procesul de extindere. Acest proces, conform deciziei Consiliului European de la Luxembourg (decembrie 1997), include urmatoarele etape:
- Conferinta Europeana, care este un for consultativ la nivel de ministri ai afacerilor externe ai tarilor candidate;
- procesul de aderare, care este evolutiv si include: a) elaborarea si implementarea strategiei consolidate de preaderare; b) negocierile de aderare; c) proiectarea legislatiei UE (Acquis Communautaire - AC) pe cea nationala si depistarea domeniilor problematice; c) procedura de revizuire a activitatii;
- procesul de negociere a aderarii, ultima etapa a aderarii, in cadrul caruia se stabilesc pentru fiecare tara candidata conditiile in care se va efectua aderarea.

Dupa cum s-a mentionat, pina in 2001, relatiile Republicii Moldova cu UE au fost promovate in cadrul APC. Desi acest acord nu deschide perspectiva aderarii la UE, in 2001 Republica Moldova a fost invitata (impreuna cu Rusia si Ukraina) sa participe la activitatea Conferintei Europene, la care pina atunci au fost admise doar statele candidate. O importanta deosebita pentru viitoarea aderare o are faptul, ca Republica Moldova este membra a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Strategia consolidata de preaderare este adoptata in general de Comisia Europeana pentru fiecare tara candidata, dupa semnarea si intrarea in vigoare a acordului de asociere la UE. Republica Moldova, care inca nu are un astfel de acord cu UE, poate elabora de sine statator strategia.

Pentru acest scop, este necesar sa fie tinut cont de urmatoarele momente:
1. Elaborarea strategiei trebuie efectuata in baza analizei profunde si obiective a evolutiei relatiilor Republicii Moldova cu UE. In primul rind aceasta analiza trebuie sa se refere la implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare. De asemenea, trebuie efectuata o analiza separata a rezultatelor activitatii Republicii Moldova in cadrul Consiliului Europei, Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Initiativei Central Europene si altor structuri europene de cooperare.
2. La elaborarea strategiei de aderare a Republicii Moldova trebuie luate in considerare pozitiile UE, expuse in Documentul de strategie pentru Moldova (Country Strategy Paper) pentru perioada 2002-2006. Acest document, adoptat de Comisia Europeana la 27 decembrie 2001, stabileste obiectivele de cooperare ale UE cu Republica Moldova si reprezinta in esenta programul de sustinere a reformelor in tara.
3. Structura strategiei trebuie elaborata pornind de la criteriile, carora trebuie sa le corespunda orice tara candidata la integrarea in UE. Aceste criterii, cunoscute ca criteriile de la Copenhaga (adoptate in iunie 1993 de Consiliul European), sunt urmatoarele:

1. Criteriul politic -
- stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia;
- functionarea statului de drept;
- asigurarea drepturilor omului;
- respectul fata de minoritati si protectia acestora.
2. Criteriul economic -
- existenta unei economii de piata functionale;
- capacitatea de-a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul UE.

3. Capacitatea de asumare a obligatiunilor de stat-membru al UE -
- prin aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare;
- prin asigurarea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalurilor;
- prin asigurarea si respectarea drepturilor societatilor comerciale;
- prin promovarea politicii respective in domeniul concurentei;
- prin promovarea respectiva a politicii agricole, industriale, energetice, in domeniul transporturilor;
- prin promovarea politicilor comunitare in domeniul social si ocuparii fortei de munca;
- prin cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne.


Ulterior, Consiliul European de la Madrid (decembrie 1995) a decis ca tarile candidate trebuie sa creeze conditii adecvate pentru integrarea lor prin adaptarea structurilor sale administrative si judiciare, menita sa asigure transpunerea legislatiei UE in cea nationala. In 1997, Consiliul European de la Luxembourg a decis ca functionarea institutiilor mentionate trebuie consolidata si ameliorata prin prisma prevederilor Tratatului de la Amsterdam.

Toate acestea permit ca al patrulea criteriu sa fie formulat in modul urmator:
4. Reforma administratiei publice.

Toate activitatile de implementare a SPRM sunt indisolubil legate de adaptarea legislatiei nationale la cea comunitara. Aceasta activitate este de o importanta deosebita si ea trebuie corelata cu crearea unor capacitati nationale administrative care ar asigura aplicarea in practica a Acquis communautaire (AC). Este interesant in acest sens exemplul Croatiei, care intentioneaza sa implementeze AC (care contine circa 1200 legi) in numai doi ani.

Pentru adaptarea legislatiei este necesar (totodata aceasta este o conditie impusa de UE tarilor candidate) sa fie efectuata traducerea AC. Republica Moldova poate sa profite de faptul, ca aceasta traducere se efectueaza partial din fondurile PHARE ale UE, si la etapa actuala din totalul de 90 000 pagini de texte legislative mai mult de 60 000 sunt deja traduse in limba romana.

Indeplinirea criteriilor de aderare necesita un capital uman important, astfel ca de obicei strategiile tuturor tarilor candidate includ ca un compartiment important pregatirea cadrelor. Realizarea tuturor obiectivelor cere si un efort financiar considerabil, si de aceea strategia trebuie sa includa si o evaluare a necesitatilor financiare necesare pentru implementarea strategiei.

Trebuie de asemenea de acordat o atentie deosebita cooperarii regionale a Republicii Moldova, care face parte din diverse structuri, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE, Initiativa Central Europeana (ICE), Initiativa de Cooperare in Europa de Sud-Est (SECI), Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), Comisia Dunarii s.a. Avantajele cooperarii sunt motivate si de faptul, ca in toate aceste structuri intra nu numai tari-candidate, dar si tari membre ale UE, si colaborarea cu ele contribuie la adaptarea mai rapida la standardele si normele UE.

Este extrem de importanta colaborarea nu numai cu structurile europene, dar si cu cele de vocatie universala. La luarea deciziilor sale, autoritatile Uniunii Europene tin cont nu numai de opinia Consiliului Europei, dar si a structurilor financiare internationale - Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Corporatia Financiara Internationala, Banca Europeana pentru Reconstructie si dezvoltare.

In afara de capitolele care sunt prezente in strategiile mai multor tari, strategia trebuie sa includa o parte dedicata solutionarii conflictului transnistrean si reabilitarii post-conflictuale a tarii. Astfel, in linii mari, structura strategiei ar putea fi prezentata in modul urmator:

1. PROCESUL DE PREGATIRE PENTRU ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANA
1.1. CADRUL INSTITUTIONAL SI SISTEMUL DE COORDONARE A ACTIVITATII DE INTEGRARE EUROPEANA
1.2. STADIUL APLICARII ACORDULUI DE PARTENERIAT SI COOPERARE
1.3. REALIZAREA PREVEDERILOR STRATEGII TARII PENTRU MOLDOVA
PROCESUL DE COOPERARE A REPUBLICII MOLDOVA IN CADRUL PACTULUI DE STABILITATE
1.5. SOLUTIONAREA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN SI REABILITAREA POSTCONFLICTUALA A TARII
2. CRITERIILE POLITICE DE ADERARE
2.1. DEMOCRATIA SI STATUL DE DREPT
2.2. DREPTURILE OMULUI SI PROTECTIA MINORITATILOR

3. CRITERIILE ECONOMICE DE ADERARE
3.1. REALIZARI MACROECONOMICE
3.2. SINTEZA POLITICILOR MACROECONOMICE
3.3. EXISTENTA UNEI ECONOMII FUNCTIONALE DE PIATA
3.4. CAPACITATEA DE A FACE FATA PRESIUNII CONCURENTIALE SI FORTELOR PIETEI DIN CADRUL UNIUNII EUROPENE
3.5. PROGNOZA MACROECONOMICA PENTRU PERIOADA 2003-2004

4. CAPACITATEA DE ASUMARE A OBLIGATIILOR DE STAT MEMBRU AL UE
4.1. LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR
4.2. LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR
4.3. LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR
4.4. LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR
4.5. DREPTUL SOCIETATILOR COMERCIALE
4.6. POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI
4.7. AGRICULTURA
4.9. POLITICA IN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
4.10. IMPOZITAREA
4.11. UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA
4.12. STATISTICA
4.13. POLITICILE SOCIALE SI OCUPAREA FORTEI DE MUNCA
4.14. ENERGIA
4.15. POLITICA INDUSTRIALA
4.16. INTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII
4.17. STIINTA SI CERCETARE
4.18. EDUCATIE, FORMARE PROFESIONALA SI TINERET
4.19. TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI
4.20. CULTURA SI POLITICA IN DOMENIUL AUDIOVIZUALULUI
4.21. POLITICA REGIONALA SI COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE
4.22. PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR
4.23. PROTECTIA SI SANATATEA CONSUMATORILOR
4.24. COOPERAREA IN DOMENIUL JUSTITIEI SI AFACERILOR INTERNE
4.25. UNIUNEA VAMALA
4.26. RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE
4.27. POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA
4.28. CONTROLUL FINANCIAR
4.29. PREVEDERI FINANCIARE SI BUGETARE

5. REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE

6. NECESITATI FINANCIARE

7. PROGRAMUL NATIONAL DE ARMONIZARE LEGISLATIVA (PNAL)

8. NECESITATI FINANCIARE PENTRU SUSTINEREA OBIECTIVELOR DIN PNAL


Fiecare din cele 41 de paragrafe, la rindul lor, mai include subparagrafe, in care se face referinta la o problema concreta, in mod foarte succint (3-5 pagini). Astfel, doar textele incluse in primele 5 capitole pot avea citeva sute de pagini. De asemenea, programul de armonizare legislativa este un document cu un volum considerabil.

Procesul de aderare a Republicii Moldova este unul de durata lunga. Pe parcursul acestei perioade vor avea loc mai multe schimbari atit in situatia internationala, cit si cea interna. Din acest motiv, SPRM va necesita revizuiri si adaptari permanente la zi, cu reformularea obiectivelor pe termen scurt si mediu.

Abia dupa ce va fi elaborata strategia, urmeaza ca ministerele si departamentele sa elaboreze planuri concrete pentru fiecare domeniu de activitate. Astfel, sarcina crearii cadrului institutional si elaborarii strategiei de aderare la UE este destul de complicata si cere timp, dar de modul cum va fi ea indeplinita depind evolutiile ulterioare ale procesului de aderare a Republicii Moldova la UE.

Referinte bibliogarfice
1. Igor Klipii. Evolutia cadrului politic al problemei integrarii europene. In vol. "Moldova si integrarea europeana", ed. "Prut International", Chisinau, 2001, pag. 9-35.
2. Elena Prohnitchi, Valeriu Prohnitchi. Elemente si principii strategice de integrare in UE. Chisinau, IPP, 2003.

 
Plaseaza articolul in:
google Delicious Digg Yahoo Twitter Netvibes linkedin
 
Prima / Publicaţii / Moldova şi UE / Cadrul institutional al aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana
 
Sus
Actualizat: 27.04.2017   //  Vizitatori: 1193565
Institutul de Politici Publice Prima ipp@ipp.md Contact Harta
Publicaţii   /   Anunţuri   /   Evenimente   /   Referinţe utile
Tel. (+373 22) 27 67 85, 27 67 86 / Fax. (+373 22) 27 67 86
Creat de Trimaran